Baie
Sapaturile arheologice din 1958 au dezvaluit ca spre sfarsitul secolului al XVI-lea Manastirea Plumbuita a capatat de Alexandru Mircea Voda baia noua, cu mese, de langa oras, potrivit unui hrisov al fiului sau Mihnea Turcitul, iar langa Manastirea Sf. Troita se gasea o baie similara la inceputul secolului al XVII-lea.
Baile luxoase de la Curtea Domneasca -
-atat pentru barbati cat si pentru femei, sunt semnalate in notele de calatorie ale lui Ewlin Celebi (1611 – 1682), spahiu in garda sultanului Murad al IV-lea.
Cercetari recente au scos la iveala ca a functionat baia domneasca de la Curtea Veche (fosta Piata de flori) situata pe malul drept al Dambovitei, apa fiind adusa din rau si din izvoarele din jos.
Baile palatului lui Constantin Brancoveanu
Se poate presupune ca bai au existat si in palatele domnitorilor fanarioti (resedintele de la Manastirea Sf. Sava, Curtea Arsa – Dealul Spirii si Podul Mogosoaiei- ale banului Ghica).
Alaturi de baile domnesti, au existat cele boieresti (Strada Apolodor, nr. 13) care au apartinut Postelnicului C. Cantacuzino, ca si cele manastiresti (Plumbuita de la Podul Colentinei, Pantelimon, Sf. Ioan).
Baile hanurilor (de la Podul Beilicului din Calea serban), ale cazarmilor, ale spitalelor (Coltei, Dudesti, Filantropia, Marcuta si Sf. Spiridon).
Baile publice, populare (Lipscani, Eforie, pe cheiul Bibescu Voda) au fost descrise de doctorul C. Caracas in lucrarea Topografia tarii Romanesti si observatiuni antropologice privitoare la igiena si boalele locuitorilor ei, publicata postum.
Valoarea igienica, terapeutica a acestor bai era recunoscuta inca din secolul XVI.
Aceasta diversitate a bailor (domnesti, manastiresti, boieresti, publice, ale spitalelor, cazarmilor, hanurilor, etc.) din Bucurestii secolelor XVI a XVIII, aveau pardoseala din piatra incalzita pe dedesubt, camere de sudatie, de masaj, de odihna si de gustare, dupa modelul lumii bizantine.